vineri, 24 iunie 2011

Accepta-te

Accepta-te – asta inseamna rugaciune. Accepta-te- asta inseamna recunostinta.
Relaxeaza-te in fiinta ta- asa a vrut Dumnezeu sa fii. Nu a vrut sa fii in nici un alt fel, altminteri te facea altcineva. Te-a facut pe tine, asa cum esti.
 Iubirea de sine naturala este obligatorie ca sa poti iubi pe altcineva. Numai din ea se naste iubirea pentru altcineva.
Accepta-te, iubeste-te, esti creatia lui Dumnezeu. Ai pe tine semnatura lui Dumnezeu si esti deosebit, unic. Nimeni nu a mai fost ca tine, si nu va mai fi ca tine-esti pur si simplu unic, incomparabil. 
Accepta acest lucru, iubeste acest lucru si sarbatoreste-l, si atunci vei incepe sa vezi unicitatea celorlalti, incomparabila frumusete a celorlalti.
Iubirea este posibila numai atunci cand exista o acceptare deplina a sinelui, a celuilalt, a lumii. Acceptarea creeaza mediul in care creste iubirea, in care infloreste iubirea.
Extras din Osho-Intimitatea

duminică, 19 iunie 2011

Cautarea

Viata este o cautare-o cautare permanenta, o cautare disperata, o cautare fara speranta, o cautare a ceva ce nimeni nu stie. Simti o dorinta intensa de a cauta, dar nu stii ce cauti. Si exista o anumita stare de spirit in care indiferent ce obtii, nu simti nici-o satisfactie. Aceasta cautare- ce este ea si de ce exista- trebuie inteleasa. Se pare ca in om, in mintea omului exista un gol. Se pare ca in insasi constiinta umana exista o gaura, o gaura neagra. Uneori cauti acel ceva nestiut in bani, in putere, in prestigiu, si alteori il cauti in Dumnezeu, in iubire, in meditatie, in rugaciune- dar cautarea continua. Cutarea nu te lasa sa fii aici si acum deoarece cautarea te duce intotdeauna altundeva. Cautarea este o proiectie, cautarea este o dorinta, o idee ca lucrul de care ai nevoie e in alta parte- ca exista , dar exista in alta parte, nu aici unde te afli. Exista pa urma, acolo, niciodata aici si acum. 
Exista o anecdota despre o mare mistica sufista Rabia al-Adawia. Intr-o zi pe inserate, oamenii au gasit-o in strada , cautand ceva. Era batrana, avea vederea slaba, asa ca vecinii au venit sa oajute. Au intrebat-o "Ce cauti?". 
Rabia a raspuns: "Imi caut acul, l-am pierdut." Vecinii au dat sa caute dar si-au dat seama ca drumul era doarte mare , iar acul era ceva foarte mic. Asa ca au intrebat-o pe Rabia :"Te rugam sa ne spui unde l-ai pierdut, locul exact, caci altfel e greu sa-l gasim. Drumul e mare si putem sa cautam mult si bine pana sa-l gasim, daca o sa-l gasim. Unde anume l-ai pierdut?"
"In casa" a raspuns Rabia. "Atunci de ce il cauti aici?" au intrebat ei. 
"Fiindca aici e lumina, inauntru nu e". 
Da, Rabia are dreptate. Inauntru nu e lumina, si fiindca nu e lumina si nu e constienta, e firesc sa cauti afara, pentru ca afara ti se pare ca vezi mai bine. Toate simturile sunt extravertite. Lumina simturilor cade afara iar cautatorul este inauntru.
Dar daca nu l-ai gasit pe cautaror, cautarea e lipsita de sens. Daca nu ajungi sa stii cine esti, cautarea e zadarnica, fiindca nu il cunosti pe cautator. 
Asa ca primul lucru este sa stii exact ce cauti deoarece cu cat iti concentrezi privirea mai mult asupra obiectului cautarii tare, cu atat mai repede obiectul dispare. Cand nu exista nimic de cautat, se face pustiu. In acel pustiu are loc transformarea. Dintr-o data incepi sa te uiti la tine. Acum nu mai e nimic de cautat, si apare o noua dorinta- sa-l cunosti pe cautator.
O data ce incepi sa cobori in tine... La inceput este foarte intuneric, pentru ca in toate vietile le care le-ai trait n-ai fost niciodata inauntru, ochii tai s-au concentrat asupra lumii exterioare. Insa inceput cu incetul intunericul nu mai este negru. Incepe sa se sesizeze o lumina subtila, o lumina difuza. Daca privesti in continuare inauntru-asta ia timp- treptat, incet incepi sa sesizezi o lumina frumoasa. Incetul cu incetul, dupa ce te vei fi acomodat cu lumina launtrica, vei vedea ca sursa esti chiar tu. Cutatorul este cautatul. Atunci vei vedea ca in tine e comoara si toata problema a fost ca o cautai in afara.
Extras din Osho - Intimitatea


marți, 14 iunie 2011

Invata limbajul tacerii

Legaturile tale sunt toate intamplatoare, iar cand ai o legatura oficiala cu cineva, trancanesti despre o mie si unu de lucruri prostesti fiindca nimic nu conteaza, e un mod de a face timpul sa treaca. 
Dar cand incepi sa te apropii de cineva si apare intimitatea, chiar si un singur cuvant pe care il rostesti conteaza. Atunci nu te mai poti juca atat de usor cu cuvintele, pentru ca atunci totul are inteles. Asa ca vor exista intervale de tacere.
La inceput, esti stingherit, pentru ca nu esti obisnuit cu tacerea. Te gandesti ca trebuie sa spui ceva atunci ce o sa gandeasca celalalt? Atunci cand devii intim cu cineva, cand exista un fel de iubire, apare tacerea si nu ai nimic de spus. In realitate nu e nimic de spus-nimic. 

Cu strainii sunt multe de spus, cu prietenii nu e nimic de spus, si tacerea devine grea apasatoare pentru ca nu esti obisnuit cu ea.
Nu stii ce muzica e tacerea. Cunosti un singur mod de a comunica, si acela e cu mintea. Nu stii sa comunici cu inima, de la inima la inima, in tacere. Nu stii sa comunici doar fiind acolo, prin prezenta ta.
Cresti, si vechiul model de comunicare nu mai corespunde.Va trebui sa gasesti alte moduri de comunicare nonverbale. Cu cat esti mai matur cu atat ai mai multa nevoie de comunicarea nonverbala.
Ai nevoie de un limbaj pentru ca nu stii sa comunici. Limbajul e doar o metoda de scoala  primara. Adevarata metoda e tacerea.
Cu cat meditezi mai mult, cu atat vei iubi mai mult si, in cele din urma, vei avea o clipa cand numai tacerea te va ajuta. Asa ca data viitoare cand vei fi cu cineva si nu veti comunica prin vorbe, in loc sa fii stingherit fii fericit. Ramai tacut si lasa tacerea sa comunice.
Ai nevoie de limbaj pentru a stabili o legatura cu oamenii cu care nu ai o relatie de iubire. Ca sa comunici cu oamenii cu care ai o relatie de iubire nu iti trebuie un  limbaj. Trebuie sa fii inocent ca un copil, si tacut. 
Vor exista si gesturi, uneori va veti zambi si va veti tine de mana, sau veti tacea. privindu-va in ochi, nefacand nimic. 
Prezentele se vor intalni si se vor contopi, si se va intampla ceva ce numai voi veti sti, caci acel ceva nu se intampla la suprafata, ci undeva in adancul fiintei. 
Bucura-te de tacere, simte-i gustul si savoarea. Curand vei vedea ca tacerea comunica singura, intr-un mod mult mai profund, si ca acea comunicare e sacra, pura.
Extras din Osho- Intimitatea



luni, 6 iunie 2011

Bucuria de a iubi


Atunci cand iubesti, esti plin de bucurie. Cand nu poti iubi, nu ai cum sa fii fericit. Bucuria este o functie a iubirii, o umbra a acesteia. Ea urmeaza pretutindeni iubirea. 
De aceea, deschideti-va din ce in ce mai mult fata de iubire si veti deveni din ce in ce mai fericiti. 
    
 Nu va trebui sa va intereseze daca iubirea va este returnata sau nu; acest lucru nu are nici cea mai mica importanta. Fericirea urmeaza pretutindeni iubirea, indiferent daca aceasta din urma este returnata sau nu sau daca celalalt ii raspunde cu aceeasi moneda. 

 In aceasta consta rezultatul iubirii, in faptul ca valoarea ei este intrinseca. Ea nu depinde de raspunsul celuilalt, ci va apartine in intregime dumneavoastra. Nu conteaza nici pe cine iubiti: poate fi un caine, o pisica, o piatra sau un copac. 


Asezati-va langa o stanca, cu o atitudine plina de iubire. Purtati un mic dialog. Sarutati piatra si asezati-va pe ea. Simtiti-va una cu ea, si dintr-o data veti simti un val de energie dublata de o bucurie imensa. Poate ca nu piatra v-a raspuns la iubirea dumneavoastra - sau poate ca a facut-o, dar acest lucru nu are nici o importanta. 
Cert este ca iubirea dumneavoastra a generat acest val de fericire. 

Cine iubeste este fericit.
 De intelegeti acest secret, puteti fi fericit 24 de ore pe zi. Daca sunteti plin de iubire timp de 24 de ore pe zi, fara sa mai depindeti de un obiect al iubirii, veti deveni din ce in ce mai independent, caci veti putea iubi fara ca cineva sa fie de fata. 
Veti putea iubi chiar si golul din jurul vostru. 

 Chiar daca sunteti singur in camera, veti umple intreaga camera de iubirea voastra. 
Chiar daca va aflati intr-o inchisoare, o veti putea transforma instantaneu intr-un templu. 
In clipa in care o veti umple cu iubire, ea nu va mai fi o inchisoare. 

Extras din Osho - Bucuria de a iubi