Cautarea

Viata este o cautare-o cautare permanenta, o cautare disperata, o cautare fara speranta, o cautare a ceva ce nimeni nu stie. Simti o dorinta intensa de a cauta, dar nu stii ce cauti. Si exista o anumita stare de spirit in care indiferent ce obtii, nu simti nici-o satisfactie. Aceasta cautare- ce este ea si de ce exista- trebuie inteleasa. Se pare ca in om, in mintea omului exista un gol. Se pare ca in insasi constiinta umana exista o gaura, o gaura neagra. Uneori cauti acel ceva nestiut in bani, in putere, in prestigiu, si alteori il cauti in Dumnezeu, in iubire, in meditatie, in rugaciune- dar cautarea continua. Cutarea nu te lasa sa fii aici si acum deoarece cautarea te duce intotdeauna altundeva. Cautarea este o proiectie, cautarea este o dorinta, o idee ca lucrul de care ai nevoie e in alta parte- ca exista , dar exista in alta parte, nu aici unde te afli. Exista pa urma, acolo, niciodata aici si acum. 

Exista o anecdota despre o mare mistica sufista Rabia al-Adawia. Intr-o zi pe inserate, oamenii au gasit-o in strada , cautand ceva. Era batrana, avea vederea slaba, asa ca vecinii au venit sa oajute. Au intrebat-o "Ce cauti?". 

Rabia a raspuns: "Imi caut acul, l-am pierdut." Vecinii au dat sa caute dar si-au dat seama ca drumul era doarte mare , iar acul era ceva foarte mic. Asa ca au intrebat-o pe Rabia :"Te rugam sa ne spui unde l-ai pierdut, locul exact, caci altfel e greu sa-l gasim. Drumul e mare si putem sa cautam mult si bine pana sa-l gasim, daca o sa-l gasim. Unde anume l-ai pierdut?"

"In casa" a raspuns Rabia. "Atunci de ce il cauti aici?" au intrebat ei. 

"Fiindca aici e lumina, inauntru nu e". 

Da, Rabia are dreptate. Inauntru nu e lumina, si fiindca nu e lumina si nu e constienta, e firesc sa cauti afara, pentru ca afara ti se pare ca vezi mai bine. Toate simturile sunt extravertite. Lumina simturilor cade afara iar cautatorul este inauntru.
Dar daca nu l-ai gasit pe cautaror, cautarea e lipsita de sens. Daca nu ajungi sa stii cine esti, cautarea e zadarnica, fiindca nu il cunosti pe cautator. 

Asa ca primul lucru este sa stii exact ce cauti deoarece cu cat iti concentrezi privirea mai mult asupra obiectului cautarii tare, cu atat mai repede obiectul dispare. Cand nu exista nimic de cautat, se face pustiu. In acel pustiu are loc transformarea. Dintr-o data incepi sa te uiti la tine. Acum nu mai e nimic de cautat, si apare o noua dorinta- sa-l cunosti pe cautator.

O data ce incepi sa cobori in tine... La inceput este foarte intuneric, pentru ca in toate vietile le care le-ai trait n-ai fost niciodata inauntru, ochii tai s-au concentrat asupra lumii exterioare. Insa inceput cu incetul intunericul nu mai este negru. Incepe sa se sesizeze o lumina subtila, o lumina difuza. Daca privesti in continuare inauntru-asta ia timp- treptat, incet incepi sa sesizezi o lumina frumoasa. Incetul cu incetul, dupa ce te vei fi acomodat cu lumina launtrica, vei vedea ca sursa esti chiar tu. Cutatorul este cautatul. Atunci vei vedea ca in tine e comoara si toata problema a fost ca o cautai in afara.

Extras din Osho - Intimitatea